No No

Pericardita 2018-08-08T17:15:42+00:00

Este o afecţiune inflamatorie a pericardului. În funcţie de evoluţia clinică pericardita poate fi acută (forma uscată/fibrinoasă/exsudativă) sau cronică (exsudativă/adezivă/ constrictivă).

Pericardita acută exsudativă

Este caracterizată prin durere toracică, frecătură pericardică, prezenţa revărsatului pericardic şi anomalii electrocardiografice evolutive. Inflamaţia persistentă determină acu-mularea lichidului pericardic, cu creşterea presiunii intrapericardice care poate comprima cordul, ceea ce duce la instabilitate hemodinamică şi instalarea tamponadei cardiace.

Epidemiologie

Depistată la 1% din autopsii, la 5% din pacienţii cu durere toracică non-ischemică.

Etiologie

boli infecţioase virale (virus Coxsackie, Epstein-Barr, Echo 8, rujeolic, rubeolic, varicelo-zosterian, citomegalovirus, HIV), bacteriene (pneumococ, meningococ, gonococ, Haemophilus, bacii Koch), fungice sau parazitare;

boli autoimune (lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă, spondilită ankilozantă, scleroză sistemică etc.) sau inflamatorii;

postinfarct miocardic acut precoce sau tardiv (pericardita epistenocardică)3;

patologia structurilor vecine (miocardită, anevrism/disecţie de aortă, pneumonie);

boli metabolice (insuficienţă renală, mixedem, cetoacidoză diabetică);

traumatisme toracice, postresuscitare, posttoracotomie, postangioplastie sau im-plantare de pacemaker;

neoplazii (tumori primare pericardice/metastatice – pulmonare, mamare, leucemii, limfoame);

sarcină – rar;

idiopatică

Clinic

Subiectiv

debutul este cu prodrom:

▸febră (<39°C)

▸mialgii

apoi apare durere toracică (iritativă, ameliorată de aplecarea toracelui în faţă, accentuată de decubitul dor sal, iradiere tipică spre trapez, variabilă cu mişcările respiratorii), dispnee, tuse neproductivă.

Examen obiectiv: zgomote cardiace asurzite, frecătură pericardică, impuls apical slab palpabil, creşterea ariei matităţii cardiace.

Tamponada cardiacă apare în urma acumulării unei cantităţi mari de lichid pericardic sau şi la cantităţi mici acumulate rapid care comprimă cordul afectând umplerea diastolică şi determinând reducerea debitului cardiac şi creşterea presiunii venoase. Apare tahicardie, puls paradoxal, hipo- tensiune, dispnee, jugulare turgescente. Necesită pericardiocenteză de urgenţă în scop evacuator.

Examinări paraclinice

1. Electrocardiograma

evidenţiază frecvent tahicardie sinusală, tahicardie paroxistică supraventriculară, fibrilaţie atrială paroxistică; mai apar microvoltaj, alternanţă electrică şi anomalii evolutive de segment ST/undă T difuze, fără sistematizare specifică unui teritoriu coronarian:

Stadiul I

supradenivelare de segment ST concavă superior; deviaţia segmentului PR în direcţia opusă polarităţii undei

Stadiul II

revenirea ST la linia izoelectrică şi aplatizarea progresivă a undelor T

Stadiul III

negativarea difuză a undelor T

Stadiul IV

revenirea la aspectul ECG anterior instalării pericarditei

2. Ecocardiografia

permite vizualizarea şi cuantificarea colecţiei pericardice;

evidenţierea semnelor de compresie cardiacă – colaps diastolic de atriu drept, ventricul drept, distensia venei cave inferioare şi dispariţia colapsului inspirator, aspectul de cord pendulant (’’swinging heart”)4.

3. Probe biologice

probe inflamatorii (creşterea VSH, proteinei C reactive, LDH, leucocitoză);

pentru diagnosticul bolii de bază se fac probe de injurie miocardică (troponina I, CK-MB), teste imunologice, markeri tumorali.

4. Radiografia toracică  aspectul de “cord în carafă”; anomalii pulmonare/ mediastinale.

5. Funcţia pericardică (pericardiocenteza) urmată de examen biochimic, citologic, bacteriologic, imunologic al lichidului evacuat; se face pentru stabilirea etiologiei (dacă nu a fost posibilă prin metodele prezentate anterior) sau pentru evacuare de urgenţă în tamponada cardiacă.

6. Explorări complementare: CT, IRM, scintigrafie cu anticorpi antimiozină marcaţi cu Indiu111, pericardioscopie, biopsie pericardică. Sunt necesare dacă rezultatele testelor anterioare sunt neconcludente.

Complicaţii

Cele mai frecvente complicații ale pericarditei acute sunt:

tamponada cardiacă

recurenţa

cronicizarea, sau evoluţia spre pericardita constrictivă.

Tratament

Medical

Se administrează antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen 300-800 mg la fiecare 6-8 ore (de elecţie) în asociere cu protecţie gastrică. Se administrează zile sau săptămâni, cel mai bine până dispare colecţia lichidiană.

Colchicină 0,5 mg de 2 ori/zi în monoterapie sau asociat cu ibuprofen se poate administra la primul episod sau pentru prevenirea recurenţelor.

Antiinflamatoarele steroidiene vor fi utilizate în boli de colagen/autoimune şi în pericardita uremică.

Pericardiocenteza în scop terapeutic se face de urgenţă în tamponada cardiacă, sau electiv atunci când există revărsate pericardice mari la pacienţi simptomatici, care persistă mai mult de o săptămână sub tratament corect condus. Se efectuează sub control fluoroscopic sau ecocardiografic şi este absolut contraindicată în disecţia de aortă.

Chirurgical

Drenajul chirugical este de preferat în hemopericardul post-traumatic şi în pericarditele purulente.

Pericardiectomia se recomandă pacienţilor cu revărsat persistent în ciuda tratamentului corect condus sau dacă apar fenomene de constricţie.

Pericardita cronică (exsudativă, adezivă, constrictivă)

Reprezintă inflamaţia pericardică persistentă peste 3 luni.

Simptomatologia depinde de gradul de compresie cardiacă. Apar palpitaţii, durere toracică, sau fenomene de insuficienţă cardiacă dreaptă în formele efuzive importante.

Tratamentul simptomatic este asemănător celui din pericardita acută:

poate include instilaţii pericardice cu corticosteroizi în bolile autoimune;

când apar recurenţe frecvente se recomandă fenestrare pleuro-pericardică şi pericardiotomia percutană cu balon;

pericardiectomia chirurgicală este indicată în revărsatele persistente/recurente mari refractare la celelalte mijloace terapeutice.

Pericardita constrictivă (pericard îngroşat, fibrozat, calcificat) este o complicaţie gravă care afectează sever umplerea ventriculară determinând fenomene de insuficienţă cardiacă dreaptă şi debit cardiac scăzut.

Caracteristic la examenul obiectiv găsim jugulare turgescente, hepatomegalie, edeme, puls paradoxal (semnul Kussmaul). Este necesară efectuarea pericardiectomiei.